BINE ATI VENIT!

,,lasati orice speranta, voi care intrarati!!!"...speranta ca aici, pe acest blog, veti gasi stiri scandaloase.....

sâmbătă, 21 aprilie 2012

La multi ani...mie! Aprilie 2012, Paris (II)



Cazarea? Rapida. Deja stiam incotro ne indreptam. Spre Porte de Saint Ouen, cartierul Montmartre, undeva, intre Moulin Rouge , Sacre Coeur si Stade de France. Linia 13 de metrou. Stiam ca o sa colind Parisul pe jos, asa ca am cumparat (cu reducere) cate 10 calatorii de persoana. O ora de somn si ne-am refacut. Integral. Hai sa plecam! Ce facem? O luam pe jos……pe bulevardul Saint Ouen pana la Bulevardul Haussmann, Galeriile cu acelasi nume (nu am intrat, piei ispita!) Galeriile La Fayette…..am ajuns la La Madeleine. Zici ca este un templu grec, dar, de fapt este o maaaaare biserica. Merita vazuta, atat pe dinauntru cat si pe dinafara. Punct de odihna, scarile bisericii. In fata noastra, Rue Royale, care se deschide direct in Place de la Concorde (locul unde se sfarsesc Gradinile Tuileries). Obeliscul, -ala al lui Hatseptsut, ,,luat” de francezi din fata templului reginei egiptene- aurit, si inaltat pe soclu, ei bine, si ala era la locul lui…..pana aici, totul bine si frumos. Incotro o luam? In fata Gradinilor, se monta (sau demonta?) o mare scena, cu corturi si difuzoare, parca pentru un concert. Ei, a fost Pastele, ce stiu eu despre francezi si obiceiurile lor de petrecere? Pai, hai sa ocolim Domul Invalizilor, si sa mergem pe Campul lui Marte, in fata Turnului Eiffel. Zis si facut. Am ocolit cu arta podul meu de suflet…...Alexandru al III-lea (stiti si voi, acel pod care a fost oprit circulatiei, pentru ca Adele sa filmeze videoclipul , la melodia ei, senzatia anului 2011….). Nu mai este nicio surpriza pentru nimeni in aceste zile, sa auda vorbind romaneste cam prin toate zonele Parisului. Carevasazica, nici noi nu ne-am lasat surprinsi….E full de romani pe acolo. Daca ma ambitionam sa nu mai conversez in acea limba ,,franceza vorbita cu mana” aveam la sigur noroc cu cate un roman la orice colt de strada……Nici nu mi-a mai ,,cazut fatza” cand, seara, la intoarcere, in metrou, un francez ii explica altuia, facand semn spre noi ca suntem din neamul celor cu mana intinsa ,,…va rog…!” M-am enervat cumplit, dar, cred ca ne meritam soarta

2 comentarii: